Primul dintisor

Ce durere, ce tristete   
De-as putea le-as sterge toate
Cu-n burete cu apa dulce  
Sa le pot uita de-ndata ... 
(zice A in sinea lui)

Ti-as lua toata suferinta    
Daca as putea
Dintisorii bata-i vina
Nu te-ar mai durea!  
(Cred ca asta ar face orice mama!)

   

Alapteaza-ma mami!...povestea mea si a lui A

"Asa era mama in vremea copilariei mele, plina de minunatii, pe cat imi aduc aminte; si-mi aduc bine aminte, caci bratele ei m-au leganat cand ii sugeam tata cea dulce si ma alintam la sanu-i gangurind si uitandu-ma in ochii ei cu drag! si sange din sangele ei si carne din carnea ei am imprumutat, si a vorbi tot de la dansa am invatat." (Ion Creanga)

Stiam ca vreau sa alaptez, stiam beneficiile alaptatului. Exista un milion de motive pentru care sa alaptezi, dar singurul de care trebuie sa tii cont este dorinta de a-ti alapta puiul. 

Informatii pertinente sunt foarte multe pe internet, trebuie doar sa vrei sa le gasesti! Si dupa ce le-ai gasit sa le si crezi si sa le folosesti! Dar stiti cum e, crezi ce iti convine si ce iti pica bine. 

Ce nu ti se explica pe internet si in alte surse  este sentimentul minunat pe care il ai cand iti alaptezi puiul. Si nu ma refer la prima luna, cand nu mai stii daca este zi sau noapte, la problemele ce le poti intampina (si nu sunt putine!). Cred ca cel mai bine am inceput sa constientizez acest sentiment acum de curand...cu cat creste cu atat mai profunda devine legatura dintre mama si copil. Alaptatul nu este doar hrana fizica, este si hrana sufleteasca. Asa ca aveti grija ce sentimente saditi in laptele viu ce ajunge la fiecare celula din corpul bebelusului.

Te-ai intrebat vreodata ce este in laptele de mama?

Nu m-am gandit ca poate fi greu si ca pot intampina probleme. M-am gandit ca este un lucru natural care vine de la sine! Ei sa stiti ca nu e chiar asa. Cand am nascut eram ca o floare (vorba lui Sebi :)) Habar nu aveam cu ce se mananca alaptarea. Gandeam eu: pui copilul la san, mananca si gata. Numai ca in momentul in care copilul este indopat cu lapte praf cand mergi  la el (pentru ca la maternitatea de stat se alapteaza la program, deci copilului trebuie sa ii fie foame la exact 3 ore!!! nici mai devreme nici mai tarziu; si daca cumva i se face foame mai repede si plange si tipa, va fi hranit cu o generoasa portie de lapte praf, pentru ca ), cand stai in linie cu inca alte 10 mame si trebuie sa iti faci bebele sa deschida gurita, cand vezi la alte mame cum curge laptele si bebele lor papa si la tine nimic....offf nu e chiar floare la ureche, dar poate ai trece mai usor peste momentele acelea daca cadrele medicale ti-ar fi alaturi... Asistentele nu sunt deloc pro-alaptare, sunt mai degraba hai sa-mi fac munca mai usoara! Cel mai trist mi s-a parut cand vin sa te ajute sa ii atasezi si ii apuca de ceafa si urla atat de tare incat iti doresti sa pleci cat mai repede de acolo. Dupa ce am ajuns acasa si am primit ajutorul unui consultant in alaptare (careia ii multumesc din suflet!) am prins curaj si puteri nebanuite si in 5 zile am renuntat la laptele praf pe care i-l dadeam ca supliment. Ce bine te simti ca femeie cand vezi ca nu ai degeaba sani!!! Apropo: dupa ce incepi sa alaptezi un bebelus iti dai seama ca sanii nu au nimic sexual! 

"Nou-nascutul este o fiinta neajutorata si dependenta intru-totul de cei din jur...Tipa cand ii este frig sau foame si acest tipat provine din instinctele lui primitive...Sugarul depinde in intregime de anturajul sau. Altfel spus, el se daruieste fara nici o retinere celor din jurul lui. Cand ii curge laptele cald si dulce in corp, el resimte aceasta multumire profunda nu numai cu limba si cerul gurii, ci intregul lui corp este angajat complet, in placerea de a gusta, pana la piciorusele care se agita si manutele minuscule care se inchid si se deschid ritmic. Senzatia se raspandeste in toata fiinta sa; sufletul se deschide total lumii exterioare, cu un sentiment de desfatare totala...suge lacom la inceput si incet-incet se calmeaza. O multumire potolita i se raspandeste in corp si dupa un timp el se lasa total in voia soartei, privind in jur cu mare multumire, pentru a cauta apoi din nou sursa laptelui dorit si a reincepe sa suga." (Bernard Lievegoed - Fazele de dezvoltare ale copilului)

P.S. Curentul pe care incepe sa il urmeze tot mai multa lume este naturalul. Ce poate fi mai natural decat a-ti alapta copilul? Haideti sa le dam copiilor nostri ceea ce este firesc si lasat de la natura - laptele de mama. Haideti sa ne ascultam instinctul si nu companiile de lapte praf si medicii de familie cu idei preconcepute si neinformati (de pe vremea lui Ceasca' cand ti se spunea ca nu ai lapte ca sa te intorci mai repede la munca). Alapteaza!

9+9 = Iubire

Nimic nu te poate pregati pentru ziua in care viata ti se schimba cu 180 de grade, ziua in care 2 devine 3.

Au trecut 18 luni de cand am aflat ca voi fi mama, si au trecut 9 de cand am devenit. Cred ca iubirea ce a crescut in mine poate caracteriza cel mai bine aceasta perioada. Si stiti ce? Inca creste. Creste pe masura ce creste A. Ieri a implinit 9 luni de viata...9 luni de iubire neconditionata in viata noastra.

"Fiind dusă de unii domni doctori prin maternităţi, am putut să văd lucruri minunate şi să mă lămuresc după ce am văzut multe, multe cazuri. Aşa, de exemplu, acuma ştiu că, după patruzeci şi opt de ore după ce o femeie a rămas însărcinată, ovulul din uterul mamei începe a se înveli cu straturi de culori. Dar cea mai pronunţată culoare este a stratului violet. Orice mamă nu ştie în primele zile sau chiar în primele săptămâni, că e însărcinată; unele bănuiesc, dar nu ştiu sigur. Eu însă văd lucrul ăsta după aura ovulului din uter. Insă, e un lucru tare important pe care femeile nu-l ştiu: toate gândurile mamei se duc întruna, energetic, şi pe stratul violet al copilului ce o să-l nască. Aşa că toţi copiii vin pe lume şi cu moştenirea gândurilor mamei din timpul cât o stat în burta ei. De aceea, când mă uit la copiii de-o şchioapă, care vin cu părinţii lor, mă uit pe stratul violet şi fac repede legătura: mă duc cu ani în urmă şi îi spun ce i-o lăsat mama ca moştenire pe acel strat- gândurile şi vorbele, căci de la mamă se prinde cel mai mult. La copii, când vin pe lume, aura lor e foarte frumoasă căci e toată aurie la vedere; la straturile lor se vede însă cel mai bine violetul." 

Citat din Fenomenul Valentina - Florin Gheorghita, Editura Polirom

P.S. Bucura-te de ce ai in fiecare moment pentru ca nimic nu va mai fi la fel.

Altfel...

Intotdeauna m-am considerat altfel, altfel decat ceilalti din jurul meu. Cred ca si putin ciudata. Poate datorita credintelor si gusturilor mai excentrice in special in materie "beletristica" si mancare (poate excentric e cam mult spus). Nu stiam ca voi fi altfel si in ceea ce priveste cresterea copilului. 

Cred cu tarie ca anumite lucruri ti se arata si nu cred in simple coincidente. Poate ati vazut filmul sau ati citit Profetiile de la Celestine. Daca nu va recomand cu caldura sa o faceti. 

De cand il aveam pe A in burtica au inceput sa ma bombardeze informatii legate despre vaccinuri (si nu ma refer la informatii pozitive). Am studiat si afirmatiile pro si cele contra si am luat decizia impreuna cu sotul ca nu il vom vaccina pe A. Binenteles ca in momentul in care am anuntat in stanga si in dreapta au aparut oameni suspiciosi care ne-au pus sub semnul intrebarii decizia. Am fost slaba si am  cedat. In maternitate a fost vaccinat, apoi am facut vaccinul de la 2 luni si cel de la 4 si de fiecare data am avut inima stransa ca nu fac ceea ce trebuie. Apoi am hotarat: copilul cu va mai primi nici un vaccin. Am studiat si mai mult in timpul acesta, am vrut sa fiu sigura. Imi pare rau ca nu am studiat mai mult inainte sa vina el pe lume, dar cel mai tare imi pare rau ca nu am fost destul de puternica. Dar cred ca toate se intampla cu un motiv anume in viata (chiar daca unele lucruri sunt greu de acceptat).

Apoi am cautat scutece, mai "naturale", dar nu exista mai naturale, exista mai biodegradabile si care nu au fost inalbite cu clor, dar tot plastic sunt. Am ajuns la scutece lavabile, care nu sunt deloc comode. Nu ai luat scutecul si l-ai pus in cosul de gunoi. Dar ne-am ingrozit in prima luna de viata a lui A cate deseuri produceam si atunci am luat hotararea sa trecem la scutece lavabile.

Am crescut pui de gaina, am cultivat legume si cate si mai cate nu am facut.

Cu cat A creste, cresc si numarul de intrebari dar si numarul de solutii la aceste intrebari. Dar nu intotdeauna (adica aproape niciodata) solutiile sunt simple, iar deciziile pe care le iei trebuie sa fie mereu bine informate. Si din pacate cei din jur nu le pot respecta, pentru ca se gandesc la ei si nu la binele lui A.

Inainte de a deveni parinti am incercat sa studiem, sa ne informam pentru a face cat mai putine greseli. Dar oare un parinte care nu face greseli e un parinte bun? Si oare exista parinti care sa nu faca greseli?

Meseria de parinte implica o mare responsabilitate , mai mare decat pot unii oameni sa isi inchipuie. Ne-am dorit foarte mult un copil si abia cand am ramas insarcinata au inceput sa ma napadeasca gandurile: oare voi fi o mama buna? Cum definesti o mama buna? Sincer nu cred ca trebuie definita. Cred ca fiecare copil ajunge in familia in care trebuie sa ajunga, pentru a deveni persoana care trebuie sa treaca prin anumite experiente. Asta nu inseamna ca nu trebuie sa dai tot ce e mai bun din tine. Dar despre mame si super mame va voi vorbi in alta zi.

Sa fi parinte implica multe sacrificii. Tu esti pregatit pentru ele?

P.S. Abia acum inteleg cat de mult ne-a iubit mama... 

Super mame