Lacrimi si crize de furie

Cred ca informațiile de care ai nevoie iți sunt trimise sub diferite forme sau în diferite circumstanțe. Am aflat de cartea "Lacrimi și crize de furie - Aletha Solter" de la o persoană pe care o consider cea mai calma și blândă femeie pe care am întalnit-o (cel putin atât cât am avut ocazia să vorbesc cu ea și tinând cont de circumstanța în care ne-am cunoscut - așa mi s-a parut). Mi-am luat cartea și m-am apucat să o citesc și nu m-am lăsat până nu am terminat-o cât mai repede.

Am aflat lucruri noi, interesante și mai presus de toate îmi par logice! Din cele citite nu am procedat cu A chiar după manual, dar unele lucruri mi-au ieșit, altele nu. Acum vom lucra la altele conform celor citite și voi reveni cu rezultatele!

O să vă împărtășesc câteva din ideile acestei cărți, poate o să vă ajute la un moment dat cum m-a ajutat și pe mine cartea.

Când l-am născut pe A știam că nu îl voi lăsa să plângă. Era atât de mic și de inocent încât mi se părea o crimă să îl las să plângă singur în pătuțul lui.

Ce am aflat nou? Am aflat că plânsul îmbunătățește sănătatea emoțională, că ajută la vindecarea traumelor emoționale și fizice și că ajută la eliberarea stresului. Pe lângă toate acestea acceptarea plânsului contribuie la crearea unui atașament sănătos între părinte și copil.

Atașamentul mai este influențat si de alți factori esențiali mai ales în primul an de viață:

- contactul fizic dintre bebeluș și părinți

- receptivitatea promptă și adecvată la semnalele copilului

- continuitate în ceea ce privește persoanele care au grijă de ei

- NU despărțirilor prelungite de părinți în timpul primilor 5 ani.

Pe lângă acestea trebuie să luăm în considerare și să acceptăm cu inima deschisă întreaga gamă de emoții ale copiilor noștrii.

Este important să răspundem copilului care plânge repede și să nu îl respingem sau să îl pedepsim.Chiar dacă nu respingem în mod evident un copil care plânge orice încercare de a distrage atenția copilului de la plâns va fi trăită de acesta ca o formă de abandon emoțional.

Avantaje ale acceptării plânsului la copii:

• crește stima de sine a copilului
• îi ajută pe bebeluși să doarmă toată naoptea 
• copiii care plâng atât cât au nevoie învață mai bine
• este mai ușor să fii în preajma unui copil care plânge suficient (din ce am înțeles eu, în contextul acestei cărți - copiii devin mai fericiți mai vioi și nu mai au perioade de smiorcăială)

Prin ce metode reușim să reprimăm plânsul la copii?

• îi spunem copilului să nu mai plângă
• pedepsirea (sau amenințarea)
• retragerea dragostei sau atenției, izolarea copilului
• distragerea atenției prin vorbă, muzică, mișcare, jocuri
• i se pune copilului ceva în gură (mâncare, suzetă)
• tachinare, umilire
• negarea sau minimalizarea durerii copilului
• lăudarea copilului când încetează să plângă
• copilul este făcut să vorbească sau să râdă.

Plânsul la bebeluși are 2 funcții principale:

1. Comunicarea unor nevoi și a unui discomfort care necesită o acțiune din partea noastră a părinților
2. Mecanism de eliberare a stresului fizic sau emoțional.

Surse de stres pentru bebeluși

• Traumele pre- și perinatale: administrarea de medicamente în timpul nașterii, folosirea forcepsului, operația cezariană, travaliu prelungit sau privarea de oxigen
• Nevoi neîmplinite: mai ales cele legate de atingere și ținut în brațe (chiar am citit în altă carte- cred că în Parenting necondiționat - Alfie Kohn - că au existat cazuri de bebluși care au murit nu din cauză fiziologice neîndeplinite ci din cauză că mamele pur și simplu nu îi iubeau :()
• Suprastimularea - cu informație
• Frustrări de creștere de exemplu când nu reușesc să stăpânească o deprindere nouă
• Durerea fizică
• Experiențele înfricoșătoare

Copiii care plâng nu trebuie lăsați singuri niciodată!

Cum ar trebui să reacționăm atunci când un bebeluș plânge și cum putem reduce sursele de stres ale bebelușilor?
Ar trebui să îl ținem în brațe cu multă iubire și să îi acceptăm plânsul. Ei nu ne pot povesti experiențele zilei și părțile ei grele. Aceasta este metoda prin care putem să îi ajutăm să se elibereze. Bebelușul are nevoie de contact fizic apropiat, contact vizual, încurajări și asigurări verbale și foarte multă ascultare.

Înercați să aveți o sarcină lipsită de stres, o naștere fără medicamente și cu minime intervenții medicale, alaptați-vă bebelușii, dacă nu aveți contraindicații medicale (fondate zic eu), evitați medicamentele și mâncărurile care pot avea efecte adverse asupra pruncului (în cazul în care alăptați), purtați-vă copiii, dormiți cu ei, împliniți prompt nevoile copilului, preveniți frustrarea, evitați suprastimularea, protejați copiii de rănire și evenimente înfricoșătoare și nu în ultimul rând aveți grijă de voi și de emoțiile voastre!

Mai sunt multe se spus, dar pe scurt iubiți-vă copiii și respectați-le nevoile, pentru că ei au nevoie să știe că sunt iubiți indiferent de cum se simt.

”Când copiii sunt liberi să-și elibereze emoțiile rezultate din traume, pierderi, frustrări și frici, trupurile și mințile lor se vindecă de stres și traume. Principalul mesaj al acestei cărți este acela că problemele emoționale, cmportamentale și bolile legate de stres nu sunt cauzate de stres, ci de reprimarea mecanismelor naturale de vindecare, în special plânsul și crizele de furie...”

Vă recomand să citiți această carte minunată!