joi, 6 februarie 2014

Altfel...

Intotdeauna m-am considerat altfel, altfel decat ceilalti din jurul meu. Cred ca si putin ciudata. Poate datorita credintelor si gusturilor mai excentrice in special in materie "beletristica" si mancare (poate excentric e cam mult spus). Nu stiam ca voi fi altfel si in ceea ce priveste cresterea copilului. 

Cred cu tarie ca anumite lucruri ti se arata si nu cred in simple coincidente. Poate ati vazut filmul sau ati citit Profetiile de la Celestine. Daca nu va recomand cu caldura sa o faceti. 

De cand il aveam pe A in burtica au inceput sa ma bombardeze informatii legate despre vaccinuri (si nu ma refer la informatii pozitive). Am studiat si afirmatiile pro si cele contra si am luat decizia impreuna cu sotul ca nu il vom vaccina pe A. Binenteles ca in momentul in care am anuntat in stanga si in dreapta au aparut oameni suspiciosi care ne-au pus sub semnul intrebarii decizia. Am fost slaba si am  cedat. In maternitate a fost vaccinat, apoi am facut vaccinul de la 2 luni si cel de la 4 si de fiecare data am avut inima stransa ca nu fac ceea ce trebuie. Apoi am hotarat: copilul cu va mai primi nici un vaccin. Am studiat si mai mult in timpul acesta, am vrut sa fiu sigura. Imi pare rau ca nu am studiat mai mult inainte sa vina el pe lume, dar cel mai tare imi pare rau ca nu am fost destul de puternica. Dar cred ca toate se intampla cu un motiv anume in viata (chiar daca unele lucruri sunt greu de acceptat).

Apoi am cautat scutece, mai "naturale", dar nu exista mai naturale, exista mai biodegradabile si care nu au fost inalbite cu clor, dar tot plastic sunt. Am ajuns la scutece lavabile, care nu sunt deloc comode. Nu ai luat scutecul si l-ai pus in cosul de gunoi. Dar ne-am ingrozit in prima luna de viata a lui A cate deseuri produceam si atunci am luat hotararea sa trecem la scutece lavabile.

Am crescut pui de gaina, am cultivat legume si cate si mai cate nu am facut.

Cu cat A creste, cresc si numarul de intrebari dar si numarul de solutii la aceste intrebari. Dar nu intotdeauna (adica aproape niciodata) solutiile sunt simple, iar deciziile pe care le iei trebuie sa fie mereu bine informate. Si din pacate cei din jur nu le pot respecta, pentru ca se gandesc la ei si nu la binele lui A.

Inainte de a deveni parinti am incercat sa studiem, sa ne informam pentru a face cat mai putine greseli. Dar oare un parinte care nu face greseli e un parinte bun? Si oare exista parinti care sa nu faca greseli?

Meseria de parinte implica o mare responsabilitate , mai mare decat pot unii oameni sa isi inchipuie. Ne-am dorit foarte mult un copil si abia cand am ramas insarcinata au inceput sa ma napadeasca gandurile: oare voi fi o mama buna? Cum definesti o mama buna? Sincer nu cred ca trebuie definita. Cred ca fiecare copil ajunge in familia in care trebuie sa ajunga, pentru a deveni persoana care trebuie sa treaca prin anumite experiente. Asta nu inseamna ca nu trebuie sa dai tot ce e mai bun din tine. Dar despre mame si super mame va voi vorbi in alta zi.

Sa fi parinte implica multe sacrificii. Tu esti pregatit pentru ele?




P.S. Abia acum inteleg cat de mult ne-a iubit mama... 

Niciun comentariu: