Miracole

Ma gandeam intr-o zi cum cauta unii oameni cu disperare miracole: in forma cartofilor si a copacilor. Cateodata parca am avea ochelari de cal si nu vedem miracolele din fiecare clipa: un zambet, o floare, un rasarit de soare. 

 Bine ai venit Emma!

Dumnezeu și Time Management

De când mă știu mi-a plăcut și am reușit să fiu punctuală. Asta până a apărut A în viața noastră (a mea și a lui Sebi). Încă îmi place să fiu punctuală și îmi doresc...doar că nu îmi mai iese. Când era mic mai era cum mai era, dar de când merge ... aleargă, prin casă totul s-a transformat într-o cursă în a fi gata la timp și a ajunge la ora pe care o cere fiecare situație. În situațiile importante gen programări reușesc să plec din casă cu 10-15 minute înainte de ora programării, dar intervine alt factor ... Dumnezeu. Oare încearcă să ne învețe pe toți Time Management-ul? Te urci în mașină demarezi în trombă și te grăbești și te grabești...și prinzi bariera...trece trenul apoi iți iese în cale o mașina de școală uitată pe banda a doua...și lista continuă. După ce te enervezi, iți trec nervii, ajungi, te chinui cu locul de parcare, alergi și reușești cu o diferență de 5-10 minute să ajungi la locul cu pricina. Rezolvi treaba și pleci acasă relaxat...nu te mai grabești. Și stai și te gândești că Dumnezeu e genial și întreg Universul e o mașinărie perfectă. Ce gândești aia atragi! Dacă am reuși să fim relaxați mereu poate nu am mai prinde bariera sau mașina de școală pe banda a doua, sau poate ca da. Dar dacă am fi relaxați am întarzia tot 5-10 minute dar măcar am fi ZEN. Încă nu am găsit o soluție la time management, dar știu că Dumnezeu vrea să cultive în noi răbdarea...prin orice mijloace. Așa că: cere și ți se va da...instant chiar, doar Dumnezeu e genial, nu?

P.S.: Voi cum rezolvați treaba cu Time Management-ul?

Lacrimi si crize de furie

Cred ca informațiile de care ai nevoie iți sunt trimise sub diferite forme sau în diferite circumstanțe. Am aflat de cartea "Lacrimi și crize de furie - Aletha Solter" de la o persoană pe care o consider cea mai calma și blândă femeie pe care am întalnit-o (cel putin atât cât am avut ocazia să vorbesc cu ea și tinând cont de circumstanța în care ne-am cunoscut - așa mi s-a parut). Mi-am luat cartea și m-am apucat să o citesc și nu m-am lăsat până nu am terminat-o cât mai repede.

Am aflat lucruri noi, interesante și mai presus de toate îmi par logice! Din cele citite nu am procedat cu A chiar după manual, dar unele lucruri mi-au ieșit, altele nu. Acum vom lucra la altele conform celor citite și voi reveni cu rezultatele!

O să vă împărtășesc câteva din ideile acestei cărți, poate o să vă ajute la un moment dat cum m-a ajutat și pe mine cartea.

Când l-am născut pe A știam că nu îl voi lăsa să plângă. Era atât de mic și de inocent încât mi se părea o crimă să îl las să plângă singur în pătuțul lui.

Ce am aflat nou? Am aflat că plânsul îmbunătățește sănătatea emoțională, că ajută la vindecarea traumelor emoționale și fizice și că ajută la eliberarea stresului. Pe lângă toate acestea acceptarea plânsului contribuie la crearea unui atașament sănătos între părinte și copil.

Atașamentul mai este influențat si de alți factori esențiali mai ales în primul an de viață:

- contactul fizic dintre bebeluș și părinți

- receptivitatea promptă și adecvată la semnalele copilului

- continuitate în ceea ce privește persoanele care au grijă de ei

- NU despărțirilor prelungite de părinți în timpul primilor 5 ani.

Pe lângă acestea trebuie să luăm în considerare și să acceptăm cu inima deschisă întreaga gamă de emoții ale copiilor noștrii.

Este important să răspundem copilului care plânge repede și să nu îl respingem sau să îl pedepsim.Chiar dacă nu respingem în mod evident un copil care plânge orice încercare de a distrage atenția copilului de la plâns va fi trăită de acesta ca o formă de abandon emoțional.

Avantaje ale acceptării plânsului la copii:

• crește stima de sine a copilului
• îi ajută pe bebeluși să doarmă toată naoptea 
• copiii care plâng atât cât au nevoie învață mai bine
• este mai ușor să fii în preajma unui copil care plânge suficient (din ce am înțeles eu, în contextul acestei cărți - copiii devin mai fericiți mai vioi și nu mai au perioade de smiorcăială)

Prin ce metode reușim să reprimăm plânsul la copii?

• îi spunem copilului să nu mai plângă
• pedepsirea (sau amenințarea)
• retragerea dragostei sau atenției, izolarea copilului
• distragerea atenției prin vorbă, muzică, mișcare, jocuri
• i se pune copilului ceva în gură (mâncare, suzetă)
• tachinare, umilire
• negarea sau minimalizarea durerii copilului
• lăudarea copilului când încetează să plângă
• copilul este făcut să vorbească sau să râdă.

Plânsul la bebeluși are 2 funcții principale:

1. Comunicarea unor nevoi și a unui discomfort care necesită o acțiune din partea noastră a părinților
2. Mecanism de eliberare a stresului fizic sau emoțional.

Surse de stres pentru bebeluși

• Traumele pre- și perinatale: administrarea de medicamente în timpul nașterii, folosirea forcepsului, operația cezariană, travaliu prelungit sau privarea de oxigen
• Nevoi neîmplinite: mai ales cele legate de atingere și ținut în brațe (chiar am citit în altă carte- cred că în Parenting necondiționat - Alfie Kohn - că au existat cazuri de bebluși care au murit nu din cauză fiziologice neîndeplinite ci din cauză că mamele pur și simplu nu îi iubeau :()
• Suprastimularea - cu informație
• Frustrări de creștere de exemplu când nu reușesc să stăpânească o deprindere nouă
• Durerea fizică
• Experiențele înfricoșătoare

Copiii care plâng nu trebuie lăsați singuri niciodată!

Cum ar trebui să reacționăm atunci când un bebeluș plânge și cum putem reduce sursele de stres ale bebelușilor?
Ar trebui să îl ținem în brațe cu multă iubire și să îi acceptăm plânsul. Ei nu ne pot povesti experiențele zilei și părțile ei grele. Aceasta este metoda prin care putem să îi ajutăm să se elibereze. Bebelușul are nevoie de contact fizic apropiat, contact vizual, încurajări și asigurări verbale și foarte multă ascultare.

Înercați să aveți o sarcină lipsită de stres, o naștere fără medicamente și cu minime intervenții medicale, alaptați-vă bebelușii, dacă nu aveți contraindicații medicale (fondate zic eu), evitați medicamentele și mâncărurile care pot avea efecte adverse asupra pruncului (în cazul în care alăptați), purtați-vă copiii, dormiți cu ei, împliniți prompt nevoile copilului, preveniți frustrarea, evitați suprastimularea, protejați copiii de rănire și evenimente înfricoșătoare și nu în ultimul rând aveți grijă de voi și de emoțiile voastre!

Mai sunt multe se spus, dar pe scurt iubiți-vă copiii și respectați-le nevoile, pentru că ei au nevoie să știe că sunt iubiți indiferent de cum se simt.

”Când copiii sunt liberi să-și elibereze emoțiile rezultate din traume, pierderi, frustrări și frici, trupurile și mințile lor se vindecă de stres și traume. Principalul mesaj al acestei cărți este acela că problemele emoționale, cmportamentale și bolile legate de stres nu sunt cauzate de stres, ci de reprimarea mecanismelor naturale de vindecare, în special plânsul și crizele de furie...”

Vă recomand să citiți această carte minunată!

Hitler zace în fiecare dintre noi!

Citeam într-o carte că Hitler a făcut ce a făcut pentru că a fost supus de părinți și obligat să facă doar ce doreau ei. Dar oare nu zace un mic Hitler în fiecare dintre noi?

Să luăm de exemplu găinile și puii care cresc in cooperative. Puii sunt gazați când sunt sacrificați (exact ca evreii), găinile stau înghesuite pentru a face ouă ca să putem mânca pandișpane din muuulte ouă și cozonaci (ca și evreii din lagăre care erau puși să muncească pentru armată). Și oare suntem noi mai buni decât cei care îi omoară pentru ca doar îi mâncăm și nu îi omorâm? Oare nu contribuim prin comportamentul nostru la acest masacru? În al doilea război mondial au murit în jur de 60 de milioane de oameni. (Sursa Wikipedia). În fiecare an mor 7 bilioane de găini și pui pentru carne numai în Statele Unite. Alte 452 de milioane de găini sunt folosite pentru ouă, date din Statele Unite. Oare suntem mai breji decât Hitler? (Sursa aici).

Violența la nivelul întregii planete a crescut enorm! Păi cum altfel oameni buni? Dacă mâncăm numai animale crescute cu violență, care nu cunosc bucuria de a trăi, de a mânca iarbă, de a crește așa cum au fost lăsate de Dumnezeu? Dacă ne uităm la știri care dinadins ne arată numai tristețe, numai necazuri, numai moarte, numai ucigași? Și lista poate continua.

Fii schimbarea pe care o vrei în lume!

În fiecare zi îmi spun asta și știți ce? Am zile extraordinare din care învăț lucruri noi și care mă ajută să mă transform în fiecare zi prin experiențele prin care trec.

Să deschidem cu toții ochii! Să vedem că realitatea care ne înconjoară nu este cea pe care vor alții să o vedem ci cea pe care o construim noi și pe care o vrem noi!

Doamna Loboda facuta pachet!

Atatea idei si atatea proiecte si nu reusesc sa le fac pe toate...dar poate intr-o zi voi reusi.

Astazi vreau sa va vorbesc despre doamna Loboda, cea uitata intr-un colt al gradinii, dar mult iubita de noi. Vreau sa va dau o idee despre cum o puteti consuma. Chiar si sotul meu care este carnivor convins a consumat pachetele facute cu doamna loboda cu mare mare placere!

Magie

Cred ca toata lumea a avut in viata momente de magie pura, rupte din povesti. Cand am parte de astfel de momente pe care le constientizez experimentez o senzatie de explozie....explozie de fericire, de iubire, iar mai apoi mi se pare ca ma contopesc cu totul in jurul meu.

Cand un copil da "buzna" in viata ta, el vine "inarmat" cu o sumedenie de daruri ce te fac sa te simti din nou copil, sa fi mai bun cu cei din jur, sa imparti zambete. Dar cel mai des, cei mici iti ofera momente de reala magie.

Sper sa nu le uit niciodata si sper sa mi se faca mereu pielea de gaina si sa imi apara zambetul pe buze cand ma gandesc la ele. Cel mai mult imi doresc sa imi aduc aminte felul in care ma simt atunci.